Izolare – fragment din romanul „Abandon”

Ascultă podcast-ul Spotify sau fișierul audio Izolare – fragment din romanul „Abandon” de ROC – în lectura autorului

Cea mai mare surpriză a avut-o să vadă cum toți cei pe care îi cunoscuse vreodată, prieteni sau apropiați de orice fel, se simțiseră obligați de situație să fie ori de o parte, ori de cealaltă. Să se împartă în două, de parcă prietenia se poate porționa. Două felii lui, două felii ei, pentru ca la o adică să treacă toate feliile doar spre una din părți. Putea înțelege că orice om are propria lui percepție și judecată de valoare asupra evenimentelor care îl înconjoară. Nici el nu era imun la a judeca faptele oamenilor, deci cum ar fi putut să condamne pe cineva pentru că avea o anumită părere? Nu, nicidecum. Dar altceva nu reușea să înțeleagă, ceva mult mai profund, ceva ce ținea de elementele intime și fundamentale ale omului. Fără doar și poate oamenii sunt în mare parte modelați de interacțiunile pe care le au de-a lungul timpului cu cei din jur, prieteni, cunoștințe, familie. Nu a ajuns el singur la această concluzie, ci minți luminate care scriseseră despre adâncimi ale firii omului. Iar el a avut multe interacțiuni, cu mulți apropiați lor, cât timp au fost un cuplu. Timp de doisprezece ani. Până și cu Judecătorul obișnuia să discute literatură și istorie. Erau amândoi, la urma urmei, oameni citiți. De la toți a luat în primul rând experiențe, povești, momente de abandon în cele mai umane comportamente. În mintea lui, toate acestea însemnau că și ei, toți cei cu care și-a împărțit și împărtășit viața timp de ani de zile, au beneficiat și ei, la rândul lor, de contribuția lui la viețile și personalitățile lor. Și totuși, acum lucrurile erau altfel. Cu foarte mici excepții, nesemnificative în plan social, dar salvatoare în plan personal, aproape toți cei care s-au bucurat cu el și de el, l-au abandonat. Poate că ei nu gândeau așa, poate că ei considerau că era doar o etapă mai distantă, poate că nu înțelegeau sau nu-și dădeau interesul să înțeleagă situația, poate, poate, poate… Dar realitatea era că ușile lor erau închise, dintr-un soi de prudență pe care R. n-o înțelegea. Avea o singură explicație, nevalidată, o bănuială. Frica.

Frica de puterea exemplului. Faptul că, în ultimii ani, a fost într-o relație toxică, nu mai era un secret pentru nimeni. La fel de evident era și că situația s-a dezbătut și pe alcool, și pe sec, și la cafele, și la prânzuri sau grătare cu mulți din acest cerc. Aproape toți au înțeles situația pentru că și ei erau aproape invariabil cam în aceeași barcă. Au curs multe sfaturi, compătimiri partizane pro sau contra. Dar era o limită pe care nu a realizat-o până când nu a făcut efectiv pasul. Despărțirea. Eliberarea din ceea ce se dovedea deja a fi nociv pentru amândoi. Pe cât s-a simțit el de eliberat, pe atât l-au condamnat ei la izolare. Normal, doar ei rămăseseră înăuntru, iar el o luase pe un alt drum. Totuși avea o mare curiozitate. Ce s-a întâmplat cu toate cărămizile pe care el, R., le pusese în fiecare dintre ei. La fel cum și el purta cu sine părți din ei, era imposibil, improbabil, ca ei să nu poarte nimic din el. Dacă pe el ca persoană îl puteau izola, îl puteau nega, renega, ce făceau cu ceea ce era în ei, de la el? Cum renegi ceea ce s-a sedimentat în tine din interacțiunea cu alți oameni? Sau dacă reușești cumva să anihilezi aceste construcții acumulate cu greu, în timp, dacă le smulgi cumva din tine, nu se dărâmă ceva în interior? Nu mori puțin smulgând ceea ce ai primit nemijlocit de la alții, prin toate experiențele trăite împreună? Ba da, nu există alt răspuns. Dar poate chiar acest gol trebuia ascuns, de aceea îl izolau.

Frica, frica de puterea exemplului, frica de vorbele incomode, frica de întrebarea „dar noi, noi suntem ok?”, frica de adevărurile ascunse sub preș, frica de a accepta decizii greșite, frica de slăbiciunile omenești, frica de a pierde beneficii sociale, frica de penibil, frica de eșec. Doar frica putea fi singura explicație logică și plauzibilă pentru izolarea bruscă în care l-au aruncat la scurt timp după ce despărțirea a devenit publică. La răspândirea imaginii lui monstruoase contribuise din plin și ea. Dar acest detaliu era cu totul neimportant, iar R. nici nu-i făcea prea multe reproșuri. Bineînțeles că-l deranja, dar supărarea lui reală era pe ei. Ei nu aveau nicio scuză. Ea avea, ei nu. Ceea ce-l uimea și-l mâhnea peste măsură, era faptul că nimeni, în afară de acele câteva femei care îl ridicau de pe jos, nu părea să creadă sau nimănui nu părea să-i pese în vreun fel că simțea acut despărțirea impusă forțat față de Cherry. Însă clișeele erau mult mai puternice, mult mai luate în seamă decât ceea ce un singur om, un tată, ar fi putut simți. Era mult mai comod să judeci la grămadă decât să te apleci asupra unui singur om. Fie el chiar și un apropiat. Iar statisticile chiar așa arătau, că în general tații își neglijau copiii după despărțiri. În cele din urmă, mai bine înveți să te protejezi să nu ți se întâmple și ție așa ceva, decât să încerci să înțelegi mai adânc. A te plânge în cerc restrâns, în privat, iar apoi a-ți continua viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat era mult mai de dorit decât o confruntare cu propriile frici și slăbiciuni. Între eliberare, trecând prin valea plângerii, și siguranța unui trai validat social, dar plin de compromisuri, a doua variantă era cea de preferat aproape întotdeauna.

Comandați romanul de la librăriile din țară

Libraria Eikon http://www.librariaeikon.ro/index.php?id_product=604&controller=product

Libraria Libris https://www.libris.ro/abandon-roc-EIK978-606-711-911-4–p10875145.html

Libraria Cartepedia https://www.cartepedia.ro/carte/fictiune-literatura/literatura-contemporana/roc-remus-octavian-cimpean/abandon-58032.html

Libraria Mihai Eminescu https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-711-911-4/Roc__Abandon.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close