Extras din inscripțiile de pe un pavaj

(pe fața unei pietre cubice încap 21 de cuvinte)

Peste fiecare oraș se mai așterne unul. Stau separate între ele de piețe pavate, unele peste altele, oricâte e nevoie. Numai copiii știu care e piatra-poartă din pavaj prin care se poate trece dintr-unul într-altul.

Pavajul impecabil
șlefuit de întâlniri,
piața mărginită de așteptări,
porumbeii hrănind pruncii
înaripați;
o piatră lipsă
„tată, cine a scos dopul?”

Florile din garduri fuseseră făcute demult de meșterii fierari ai orașului. Grădinarul Peter ținea minte căruța îngrijită, curată, cu care bunicul căra gunoi bun pe la casele care încă mai au flori în grădină

Bujori și nuci,
nimic în comun;
totuși,
nucile tari ca rozul
pătrunzător,
tufa răcoroasă
ca păru-mbăiat
în coajă.
Ce grădină!

Poetul sta lângă Peter pe bancă sub nuc. Bucățălea niște petale albe la întâmplare. Grădinarul mânca un măr. „Ești îndrăgostit?” îl întrebă printre înghițituri. „Nu e frumos să mă întrebi așa ceva cu gura plină.”

Degetele, locul amintirilor,
cinci buzunare
de fiecare parte
a inimii;
asprimea frunții,
spatele îmbrățișărilor,
fața atingerilor,
împreunările,
despărțirea:
cercuri pe degete.

Peter întinse palma goală căuș. Poetul îi semănă toate franjurile în mână. Grădinarul le așternu peste un mușuroi de furnici, iar acestea, luându-le una câte una, le găsiră utilitate.

Nimic concret în idealuri
de aceea sunt idealuri
din neliniște
să zvâcnească pline
spre liniște;
prefer visele
acolo totu-i palpabil.

Poetul de limbă veche, ajuns la oraș, cumpără – din banii de vin – de la florăreasa Aurora, flori nobile de grădină cu 21 de petale. Grădinarul Peter îi atrase atenția că un buchet bine gândit se pune în valoare prin contrast. Așa că, îi dărui maci sălbatici bătuți de vânt.

Macii dau vântului trup
ca femeia înțeleaptă
haină moale
răbdării. 
Ei sunt motivul
privirilor curajoase;
roșul survine instantaneu
în depărtările coapte.

Bătrânul proprietar de casă nu mai avea cu ce să-l plătească pe grădinar. Peter lucra oricum pe mai nimic, de multă vreme, dar acum se terminaseră toate. Grădina era la fel de frumoasă. „Îi voi vinde Aurorei florile din grădină. Te învoiești să îmi iau plata astfel?” Bătrânul îl întrebă pe poet din priviri, dar nu i le putu găsi. Tăie chiar el buchetele de vânzare.

Îngăduiți-mi existența
puțin
pe un vârf de val
pe dreapta speranță
din bezna straturilor de apă
virgine
întoarse spre Soare.

Băltoaca de grădină nu mai avea apă recirculată. Vântul o umplu cu pământ de ocazie. Grădinarul Peter stropi peste tot cu semințe fine de mac, pentru ca bătrânului proprietar de casă să nu îi lipsească apusurile roșii de soare marin.

21.III – data la care inscripțiile de pe pietrele de pavaj sunt lizibile

ROC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close