Chipul nevăzut al martiriului

Cred că se cuvine să mulțumesc Editurii Galaxia Guttenberg cu precădere pentru organizarea acestui concurs. De fapt un prilej de reflecție asupra a ceea ce suntem, ce mai suntem noi azi, față de acei supraoameni simpli ce au luptat cu grozăvia comunismului. Privind la dimensiunea jertfei Episcopilor martiri, individuale și colective, nu pot să nu mă întreb dacă noi cei de azi, eu, am fi capabili măcar de consecvență dacă nu de fidelitate până la sacrificiu. Pe de altă parte, știind atâtea exemple de oameni simpli – ce cuvânt facil și impropriu – care în tăcere, umilință, batjocură, excludere socială nu doar au rezistat prigoanei comuniste, ci au reușit să fie trezorieri și transmițători ai credinței și adevărului – pentru că da, există un Adevăr fără de care un om nu e om oricâtă modernitate s-ar turna în el – nu pot să nu mă întreb dacă noi, cei de azi, eu, mai putem avea măcar determinare dacă nu profunzime. Mă bucură și mă onorează publicarea poemului „Chipul nevăzut al martiriului” pe blogul Editurii Galaxia Guttenberg. Am să fac totuși o reverență peste timp și îl voi dedica bunicii mele Maria Bochiș, în numele tuturor mamelor, bunicilor, soțiilor, mătușilor, surorilor, femeilor care în acele vremuri au tras în „jugul de acasă” pentru ca barbații lor să poată fi „dușmani ai poporului în pușcării”. Un martiriu la fel de autentic, dar tainic. I-am întâlnit pe toți aceștia pe Câmpia Libertății la Blaj, în 2 iunie 2019. Ne-au ținut locul până vom fi sosit.

SĂ NU VORBEȘTI LA ȘCOALĂ

Bunico, începând de azi pot să vorbesc la școală. 

Mai știi când îmi spuneai, cu teamă, să nu le spun colegilor ceea ce noi vorbim în casă? 
Să nu vorbesc din ce îmi povestești în fiecare seară. 
Despre bunicul, străbunicul, de închisoare, de Rege și de Papă? 

Pentru că altfel ajungem în pustiu. 

În chiar pustiul dogorit din Bărăgan. Acolo, îmi spuneai, că unchiul de la Timișoara a plecat. 
Și că bunicul, dus în Balta Mare a Brăilei, odată, l-a văzut 
înfrigurat. 

Bunico, de astăzi pot să spun că tu stingeai televizorul. La emisiunile despre Canal. 
De astăzi pot să spun, cu-adevărat, că niciodată Dunărea nu s-a cerut, cu-atâta jertfă, 
s-ajungă mai degrabă’n Mare. Prin Canal.

Bunico, să știi că ieri am fost cu Papa pe Câmpie. La Blaju’ nost. Și a fost Soare. 
A fost acolo și bunicul cu toți moșii de care tu îmi povesteai ferit. 
Nimeni n-a fost lăsat pe dinafară. Niciunul dintre cei de care tu mi-ai spus ce mult au suferit. 

Bunico, pot să povestesc acum la școală tot ceea ce vorbeam în casă. Răspicat. 
Încă mai sunt urechi prin tocul ușii. Dar poate se trezesc și ele. 
Și’nvață să audă fără de păcat.

ROC
2 cireșar 2019
Blaj, pe Câmpia Libertății

(poem primit la redacție pentru concursul ce a omagiat cei 7 Episcopi martiri beatificați de Papa Francisc pe 2 iunie 2019 la Blaj)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close