Albastru de buze

undefined

Țărmul picioarelor mi-a tot spus:
marea vorbește prea tare, prea aspru, 
macină;
eu, cu capul în nori, 
preocupat să vorbesc pe limba albastră. 

Țărmul care mă sprijină
se ține cu ultimele fire de nisip 
de lagunele liniștite dintre degetele de la picioare;
tot mai cabrate, în căutare de echilibru, 
promotorii înfipte în malul ce devine siluit fund de mare;
valurile, tot mai vocale, 
smulg vocalele vitale dintre picioare, 
vocabulele mirărilor omenești;
eu, pe limba albastră printre ultimii nori. 

Boala de la care ți se taie picioarele
e lingvistică;
picioarele devorate de vuietul mării – intruziv, 
retezate de sub trunchi;
mugurii să se agațe cu cârcei de țărmuri noi
fragede. 

Eu, cu capul în limba albastră 
în care mării i se spune oglindă, 
valurilor vălătuci, 
nisipului dintre degete puf, 
iar picioarelor li se spune
araci pe care marea crește albastru
până la buze. 

ROC
12.VI.20

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close