zău

până când trebuie să vorbesc aș face-o

cu totul

din gură ca din podul palmei când

mă spăl pe picioare de drum,

ca atunci când ai de urcat și

fără prea multă vorbă

lași suișul să te ducă unde-i de ajuns pentru tine de sus —

așa s-or fi așezat oamenii la suseni,

cu dragele lor, după ei, drăgăline;

de coborât, cine întreabă pe unde,

e-ndrumat către râpi

și apoi înapoi?

pe ulița raiului dinspre câmpia, prin poarta zmeilor

așa aș vorbi, cât mai am de vorbit

mumele pădurilor de culcatul copiilor

sunt toate din pojorâta

răzgândelile din întorsura,

furtunile vin din trăsnea,

capetele răbdărilor stau grămadă ca vreascurile în marginea

gândurile-ndesate de la atâta socoteală tac în adâncata

și iuțenia mereu gata de drum stă-n repedea,

ca un păun;

tot ce-ți vine să spui e deja undeva

ca un jar stins, nerăscolit

și tot așa…

limba asta n-are capăt, are capete,

cred că e a balaurilor care dorm sub piatră,

a babelor care moțăie sub năframe,

limba-n care se bate cu ciotul de deget în lemn,

sau cu privirea în clopotele de bronz,

se rup baierele, se umflă șanțurile,

și tot așa …

toate vorbele s-au răpus între ele

până s-au așezat fiecare

în câte un loc, pe ici, pe colea…

limba asta colbuită, zău c-aș rosti-o din loc în loc,

fără prea multă vorbă

31.VIII.2020

ROC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close