Articole & interviuri

Durdulucă în Strămoșia Blajinilor

O carte-eveniment: „Durdulucă în strămoșia Blajinilor

După proză și poezie, scriitorul născut la Botoșani vine acum cu o surpriză care s-ar putea încadra în categoria carte-eveniment.
Sau carte-sărbătoare. Sau… ca să păstrăm ”tonul” poveștii, am putea să o prezentăm drept o surpriză fistichie, dar mustind de veselie.
E musai să îi cunoașteți pe Durdulucă, pe Băbuț Blajinul, pe Moșneguța și pe toți minunații din carte.


Articol de Florentina Toniță, publicat în botosaneanul.ro, 21.07.2020
Poți citi întregul articol accesând link-ul de mai jos.

https://www.botosaneanul.ro/top-news/povestea-fantastica-a-lui-roc-si-aventurile-lui-durduluca-in-stramosia-blajinilor-foto/?fbclid=IwAR2o5rCmlK_AxXBudkJYQ2mDoiWd499-eqRRoxhO2Ov36qlUOX5RPcGtlOM

Durdulucă în Strămoșia Blajinilor

„Durdulucă în Strămoșia Blajinilor” de ROC, editura Libris la emisiunea „Oameni de succes”, Cluj-AM. Moderator Mihaela Rus – 1 iulie 2020

Poeme din autoizolare

Publicat în „Literomania”, Poezie, Nr. 155/ 18.04.2020

Poeme din autoizolare

Ce meteahnă pe noi,
să ne plângem de izolare
numai când prinde trup
și cere de mâncare.
11.IV.20

scafandrii profeți cu mătănii de sticlă

în zilele acelea
înțelepții deveniră valuri fragile de sticlă
peste marea de dedesubt

straturi groase de înotători
de apă stătută
inundau marea ciobită

în zilele acelea
podeaua sticloasă a cerului
s-a spart

scafandrii au ieșit pe uscat după aer
înotătorii s-au făcut preoți
în zilele acelea

iar scafandrii deveniți profeți
cu mătănii din cioburi de sticlă
învățau lumea să nu înoate

„dați copiilor nume de om
numele lor marin pe care-l au deja
de la răsturnarea cerului peste ape”

… și storcând cioburile de sticlă
îi sfințeau cu picuri de fund de mare
negri ca cerul adânc

Publicat în „Literomania”, Poezie, Nr. 155/ 18.04.2020

Poți citi întregul articol accesând link-ul de mai jos.

Poeme din autoizolare

Despre TIMP LIBER în vremea pandemiei: ”Izolat între pereții casei tale, ai posibilitatea să te deștepți, să înnebunești sau să rămâi lucid”

Articol de Florentina Toniță, publicat în botosaneanul.ro, 09.04.2020

https://www.botosaneanul.ro/top-news/cultura-in-vremea-pandemiei-ce-a-facut-un-virus-invizibil-in-doua-trei-luni-nu-ar-fi-reusit-nici-o-armata-din-lume-oricat-de-puternica-ar-fi-fost-ea/?fbclid=IwAR2aGioLdWVvPWyFzAbUFm71JDJTdICkyUyMtrQoVsBR7PP14l0rP4ClvnQ

Scriitori, istorici, artiști. Botoșăneni. Oameni pentru care cultura înseamnă mai presus de toate un mod de viață, chiar și atunci când ea, viața, se lasă prinsă în vârtejul social, politic, purtându-ne la grămadă într-un malaxor al vremurilor din care nu credeam că vom scăpa vreodată. […]

Remus Octavian Câmpean: ”Noi, azi, avem nevoie de situații-șoc…”

Poet și prozator născut la Botoşani, trăitor în Cluj. Cu o diplomă de doctor în matematică, Remus Octavian Câmpean a predat 12 ani la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj. Astăzi activează în cadrul unei firme private care produce și livrează analiză de date, iar între timp scrie cărţi, poezie şi proză.

Provocarea lansată de Botoșăneanul.ro l-a ajuns din urmă ca o amintire vie a copilăriei.

”Când bunicul mergea la poartă să verifice cutia poștală, o dată pe zi. Uneori venea luminat de-i spunea bunicii, purtând victorios o carte poștală în mână: „Ia uite, Mărioară, ne întreabă Ghiță ce mai facem, dacă suntem bine” – Ghiță locuia tot în Cluj, dar era suferind, precum bunicul de altfel, iar în vremurile acelea neavând telefon o carte poștală putea suprima izolarea. Ajungea dintr-o parte în cealaltă a orașului în câteva zile, dar ajungea”,

Remus Octavian Câmpean, scriitor

Pandemia l-a găsit la masa de scris. Și, probabil, dacă ar mai veni una și încă una, tot acolo l-ar prinde.

”Terminai de scris un volum drag de poezii cu formă fixă, într-o anumită dimensiune a lor. „Inscripții pe un pavaj”. Toate poemele au 21 de cuvinte. E un volum de primăvară, de Echinocțiu, 21.III: trei buchete a câte 21 de micro-poeme, fiecare poem având exact 21 de cuvinte. Adică 63 în total, vârsta la care tatăl meu a trecut mai departe, într-o zi de 21 Martie. Îl gândisem spre lansare în această primăvară, dar deocamdată e în germinație”. […]

Articol de Florentina Toniță, publicat în botosaneanul.ro, 09.04.2020

Poți citi întregul articol accesând link-ul de mai jos.

https://www.botosaneanul.ro/top-news/cultura-in-vremea-pandemiei-ce-a-facut-un-virus-invizibil-in-doua-trei-luni-nu-ar-fi-reusit-nici-o-armata-din-lume-oricat-de-puternica-ar-fi-fost-ea/?fbclid=IwAR2aGioLdWVvPWyFzAbUFm71JDJTdICkyUyMtrQoVsBR7PP14l0rP4ClvnQ

***

Arhitectura căderii

Publicat în „Literomania”, Poezie, Nr. 148 / 28.02.2020

Arhitectura căderii

Vers prea intim

Când poezia ucide,
nu mai e nimic de făcut.
Nu există manevre de resuscitare,
nici tratament preventiv,
doar o eventuală reîntrupare
ar mai putea ajuta
gestului absolut.

Când poezia ucide,
nu e o crimă cinstită,
ci sinucidere fără făptaș.
N-ai să vezi pe nimeni cerând ajutor;
doar moartea odihnindu-se
retrasă, epuizată,
folosită și dată de gol.

Și totuși… poezia ucide?
Nu știu,
dar am văzut oameni murind
încercând să uite un vers
cuvânt cu cuvânt.

Publicat în „Literomania”, Poezie, Nr. 148 / 28.02.2020

Poți citi întregul articol accesând link-ul de mai jos.

Arhitectura căderii

***

Semințe de roșii, un eseu despre EDUCAȚIE: De la bunicii cu patru clase la goana după diplome – VIDEO & FOTOGALERIE

Articol de Florentina Toniță, publicat în botosaneanul.ro, 20.10.2019

https://www.botosaneanul.ro/stirea-zile/seminte-de-rosii-un-eseu-despre-educaie-de-la-bunicii-cu-patru-clase-la-goana-dupa-diplome-video-fotogalerie/?fbclid=IwAR22jC8OrprjAcrg0-msIbIU8WcypzcYaoLqBqwmrDBCVUryFOwSY9LQDfg

[…]

Semințe de roșii
Remus Octavian Câmpean, poet și prozator, a meditat pe marginea temei propuse și, în final, a găsit un răspuns care cuprinde cuvintele magice: ”A fi una fără alta și-ar pierde-n parte fiecare rostul. Ce crește una, cealaltă coace”.

În loc de concluzie, vă oferim mai jos eseul pe care scriitorul-matematician născut la Botoșani ni l-a transmis:

Am învățat de la mama că laptele nu trebuie cerut cu țipete, ci cu zâmbete. Așa că mi-am educat jucăriile să se culce cuminți seara. Cu siguranță ne vom întâlni a doua zi.
Tata mă învăța cum să-mi curăț pantofii de joacă, după ce mă vor fi fugărit prin țărâna de afară.
Așa că mi i-am educat să ocolească noroaiele inutile și prietenii zvăpăiați.
Am învățat de la bunica, la sfârșit de iarnă, cum se seamănă roșiile de vară într-un pic de pământ. Apoi, mi-am educat degetele să aibă răbdare să le culeagă doar când sunt coapte, nu mai curând.
Bunicul mă învăța cum să schimb coada la greblă când se rupe în câmp. Mi-am educat ochiul să vadă ciocane în bolovani și cuie-n crenguțe subțiri de la margini de drum.
Apoi, bunicul s-a dus undeva mai adânc, iar bunica se ruga ca eu să fi învățat ceva până atunci.
Așa că mi-am educat întrebările să se pună pe lângă răspunsurile simple.
De la o vreme, am studiat de capul meu și iar am studiat până am învățat cum să o fac. Astfel, mi-am educat așteptările să nu caute capete de drumuri, ci de oameni.
Într-o bună zi, cineva m-a întrebat de e mai bine să fii învățat sau, mai degrabă, bine educat.
Am studiat îndelung tot ce era prin lăuntrul meu fără să știu ce răspuns e de dat.
Mi-am întrebat profesorii. M-au certat pentru că pierd vremea și nu studiez, ca să fiu mai emancipat. Am întrebat psihologul și m-a îndemnat să nu cad în astfel de capcane pentru că răspunsul va veni de la sine. Nu are rost să stau preocupat.
Derutat, mi-am amintit, salvatoare, învățătura bunicii pe când mă deprindea cum să ud semințele de roșii. „Prea multă apă le îneacă. Învață cât ajutor să le dai. De la prea puțină căldură nu cresc. Trebuie să simți cât e firesc.”
Așa am aflat răspunsul. „A fi una fără alta și-ar pierde-n parte fiecare rostul. Ce crește una, cealaltă coace. Iar rodul trebuie să fie dat.”

Articol de Florentina Toniță, publicat în botosaneanul.ro, 20.10.2019

Poți citi întregul articol accesând link-ul de mai jos.
https://www.botosaneanul.ro/stirea-zile/seminte-de-rosii-un-eseu-despre-educaie-de-la-bunicii-cu-patru-clase-la-goana-dupa-diplome-video-fotogalerie/?fbclid=IwAR22jC8OrprjAcrg0-msIbIU8WcypzcYaoLqBqwmrDBCVUryFOwSY9LQDfg

***

Remus Octavian Cîmpean: „Botoșaniul acelor ani este pentru mine raiul primei copilării”

Articol de Florentina Toniță, publicat în stiri.botosani.ro, 22.01.2019

http://stiri.botosani.ro/stiri/un-botosanean-pe-zi/remus-octavian-cimpean-quotbotosaniul-acelor-ani-este-pentru-mine-raiul-primei-copilariiquot.html

„Revenirea la Botoșani, în acest ianuarie excepțional, cred că este continuarea destinului întâlnirii părinților mei în aceste locuri. Cred că botezul debutului literar nu se putea întâmpla decât în același loc unde am fost însuflețit cu viață”.

Remus Octavian Cîmpean: "Botoșaniul acelor ani este pentru mine raiul primei copilării"

Remus Octavian Cîmpean
Foto: Cluj AM

Născut în Botoșani, în urmă cu 45 de ani, Remus Octavian Cîmpean este de profesiematematician, absolvent al Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj, cu un doctorat în matematică. A predat vreme de doisprezece ani la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj, iar în prezent activează în mediul privat, în cadrul unei firme care produce și livrează analiză de date.

Dincolo de latura profesională, Remus Octavian Cîmpean (cu pseudonimul literar ROC) este un scotocitor în omenescul nepervertit, un povestitor într-o lume a „realului neverosimil”, care ne uimește printr-o sensibilitate exacerbată uneori, alteori lăsând să iasă la suprafață o luciditate sfredelitoare. Este poet, prozator, depozitar al unor excepționale întâmplări nescrise (încă). Pe 15 ianuarie, la Botoșani, Remus Octavian Cîmpean și-a lansat romanul Abandon (Editura EIKON, director Valentin Ajder), prilej cu care s-a rostuit și acest interviu pe care vi-l oferim dvs., cititorii Știri.Botoșani.ro.

[…]

– „Abandon” – „un roman inspirat dintr-o realitate neverosimilă. Până când nu ți se întâmplă chiar ție”. Ați lansat romanul în câteva orașe importante ale țării, dar și la Gaudeamus. Cum a fost el perceput de cititori, de critica literară? 

– Peste așteptări. Cu mult. Am trimis manuscrisul „în orb” editurii Eikon și a fost acceptat spre publicare. După această primă confirmare, importantă fără doar și poate, a urmat „luarea în piept” cu realitatea. Adică publicul. Și critica literară. Pot spune cu bucurie că am pășit pe mai departe însoțit de încurajări dătătoare de speranță pentru un debutant. Iată două aprecieri. Una din partea domnului Vianu Mureșan, scriitor și critic literar, alta venind de la domnul Virgil Mihaiu, distins jazzolog, personalitate culturală de excepție.

Abandon este o carte care adună în ea parcă multe povești similare pe care alții nu au vreme sau curaj să le spună, căreia caracterul de ficțiune nu-i slăbește tensiunea de rechizitoriu. O carte scrisă cu nerv pe o rană deschisă.” (Vianu Muresan, scriitor și critic literar)

„[…] în primul rând, e vorba despre o carte scrisă cu un real talent literar − un edificiu quasi-kafkian, meticulos elaborat, fără decorațiuni inutile, dar prin care adie inspirația unui spirit liber, generos și creativ.” (Virgil Mihaiu, scriitor și jazzolog)

Și ca să întregesc paleta aprecierilor, iată și postarea unui cititor pe pagina de Facebook a cărții. „Excelentă. M-a trecut prin toate stările. De la nostalgie până la frustrare și furie. Cu un umor pe gustul meu”. Mai multe postări fi văzute în secțiunea de aprecieri pe pagina cărții (facebook.com/abandon.roman)

„Noi avem simțul cel bun de la bunicii noștri. Nu-i pierdut. E doar prăfuit”

– Îndrăznesc o întrebare nu neapărat incomodă, cât mai degrabă un exercițiu de imaginație. Ne întoarcem în timp, la literatura închisorilor. Cunoaștem că odată cu deținuții din pușcăriile comuniste au ieșit la suprafață și sute de poezii, pagini de proză, povești atent construite, îndelung refăcute. Culmea este că vorbim despre o operă depozitată în mintea celor închiși, transmisă celorlalți prin diverse mijloace: alfabet morse, însemne pe bucățele de săpun, mesaje prin noduri pe fire de ață etc. Provocarea/exercițiul de imaginație este: dacă într-o zi v-ați trezi într-o izolare impusă, fără vreun mijloc de a scrie/citi, ce v-ar lipsi mai mult: cartea sau creionul?

– Exercițiul pe care mi-l propuneți este mai concret decât vă imaginați. Bunicul meu, preotul greco-catolic, a făcut opt ani de temniță comunistă. Romanul Abandon este construit în jurul unei contemporane realități social-juridice din care bunul simț este amputat. Am avut ocazia să aflu nemijlocit, direct de la bunicul meu, ce a însemnat claustrarea sufletului în injustele temnițe comuniste. Lucrul fundamental pe care l-am descoperit a fost că acești oameni, atât de încercați, au devenit senini, iertători și împăcați cu ceea ce li s-a întâmplat fără să aibă vreo vină. Am învățat că suferința extremă te ridică la o înălțime de unde vezi în față iertarea și poți practica neîngrădit iubirea. Nu știu cum e să treci prin aşa ceva. Trebuie să fie teribil de grea încercarea, dar am cunoscut oameni, preoți, care au trecut prin această vale a plângerii. M-a uimit iremediabil seninătatea lor. Așadar, ca să vă răspund, v-aș spune că dintre cele două mi-ar lipsi… iertarea. Odată ce aș dobândi-o, ar apărea de undeva, cu siguranță, și creionul cu care să scriu despre această înălțare. Vă dedic dumneavoastră și cititorilor botoșăneni aceste câteva gânduri, în versuri, despre ce ar însemna să ne auzim cu adevărat între noi.

IERTAREA prin CUVINTE
De-aș spune-n gând numai cuvinte
Înfiripate din morminte
De doruri, cazne,
Ce cuminte m-aș strecura printre vieți.De-aș asculta doar vorbe aduse
De vânt subțire
Câtă iubire
Aș reuși să strâng în piept.

De-aș aduna în gura-nchisă
Șoapte nu strigăt
Ce plăcere
Ar fi să viețuiesc.

De-aș auzi ce spun chiar însumi
Când cuget, când gândesc,
Ce spaimă
Că nu am să mă mai trezesc.

De-aș auzi vorba auzită
De alții
Aș ști ce vină ispășesc.

Articol de Florentina Toniță, publicat în stiri.botosani.ro, 22.01.2019

Citește întregul interviu accesând link-ul de mai jos

http://stiri.botosani.ro/stiri/un-botosanean-pe-zi/remus-octavian-cimpean-quotbotosaniul-acelor-ani-este-pentru-mine-raiul-primei-copilariiquot.html

***

Bogdan Rosca-Zasmencu în dialog cu Remus Octavian Campean despre poezie într-o lume marcată de hipercomunicare și zgomot mediatic. 24 iunie 2019
Radio Cluj

***

Cluj AM, emisiunea „Oameni de succes” moderată de Mihaela Rus. Invitați Olimpia Bera și ROC, într-un dialog despre „Dezghețul luminii”. 11 iunie 2019

***

ROC la Radio Iași, emisiunea „Pulsul zilei” moderară de Florin Daminescu. 17 ianuarie 2019

***

Cluj AM, emisiunea „Oameni de succes” moderată de Mihaela Rus. 10 decembrie 2018

***

Radio Cluj, emisiunea „Sens unic”, moderată de Anca Bota. 28 noiembrie 2018

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close