Lectură dramatică, blackout poetry, AI și poetul simbolist Emil Isac

Ce legătură ar putea exista între tehnica literară exploratorie blackout poetry, algoritmii AI de tip chatGPT și creația poetului simbolist transilvănean Emil Isac?

Răspunsul îl descoperiți joi, 27 martie 2025, în cadrul atelierului de Exprimare Creativă – limbaj poetic, organizat de ROCADE, ce va fi găzduit de Planetarium Café începând cu ora 19:00.

Blackout poetry este o tehnică literară prin care un text existent este modificat prin eludarea/agregarea unor cuvinte, sintagme sau propoziții lăsând doar cele necesare pentru a forma un nou text poetic. Tradițional realizată manual, blackout poetry poate fi imaginată și prin tehnici digitale, folosind AI pentru a analiza, selecta și evidenția fragmente semnificative, oferind noi perspective creative asupra textului sursă. Rezultatul acestei prelucrări poate fi luat ca atare sau poate reprezenta baza construției următoarei versiuni poetice a textului.

Pentru exercițiul de blackout poetry din cadrul atelierului ROCADE de Exprimare Creativă – limbaj poetic, ne raportăm la un text dintr-un interviu acordat de Emil Isac revistei Rampa.

Mecanizarea sufletelor este artificială

— Este poezia utilă?
— Iată, în ciuda tristeții ce mă mistuie, sunt un mare optimist. Cred și afirm cu tărie că nici lumina, nici cântecul, floarea și iubirea nu pot fi înlocuite. Ele sunt legate de trecerea noastră pământească, formând însăși existența spirituală a ființei noastre. În veacul pumnului, al picioarelor, al războaielor apocaliptice, al vociferărilor semidocte, catifeaua versului adevărat, lacrimile unui copil nu sunt băgate în seamă. Ceea ce nu înseamnă că nu există. Nimeni nu este ferit de binefacerile iubirii, de căldura însuflețitoare a primăverii, de suflul larg al sentimentului. Fără iubire nu există nimic; situația e asemănătoare cu diamantul ascuns ochilor neștiutori într-un sertar, ca să nu fie văzut, dar care este, există și își împrăștie lumina lui mare în lumea aceea mică în care îi e sortit să trăiască.
Eu unul cred în necesitatea sufletească a poeziei și sunt sigur că o renaștere a ei devine actuală. Căci mecanizarea sufletelor este artificială și nu statornică. E o „vogă” ca toate celelalte. Sentimentul stăpânește viața – chiar dacă haosul de astăzi ar dovedi contrariul – și acest „sentiment” e motivul spiritualității rasei noastre. […]
— Poezia nu este numai utilă, dar chiar necesară. Poeții trebuie să rămână poeți și nimic mai mult. Altarul ce i-a legat de suferința omenească nu poate fi părăsit cu niciun chip. Ar fi cea mai monstruoasă dezertare. Poeții să nu se amestece în frământarea politică a vremii, să nu se piardă în lupte care nu întotdeauna au țel sfânt. Dictatorii și politicienii afirmă același lucru pe care îl afirmăm și noi, poeții: „vrem o lume mai bună”. Dar drumul lor trece peste stârvuri și vaiete, peste dezastru și prăpăd. Deci, sunt distructive mijloacele lor. Pe când noi cu lira, cu plăpânda noastră liră, putem construi o lume mai bună, o lume de oameni adevărați.

Vom publica cele mai reușite texte poetice create în cadrul atelierului prin exercițiul blackout poetry pe baza textului lui Emil Isac.

Exprimare Creativă – limbaj poetic/27 martie 2025/Cluj-Napoca/ #ateliereleROCADE

⏭️Continuăm acest articol, revenind după atelierul de Exprimare Creativă cu imagini grăitoare și texte inspirate ce s-au născut în timpul evenimentului.

Câteva din textele poetice create de participanți prin tehnica blackout poetry, fie în manieră clasică, cu creionul pe hârtie, fie mai AI-ish 😊, folosind chatGPT, dar primind apoi the final human touch. Unii participanți au dorit să rămână anonimi, dar ne-au permis să împărtășim public creațiile lor.

Iubirea nu strigă

Iubirea nu strigă
doar rămâne,
ca un fir de lumină
prins între palme.

Optimismul nu e naiv,
e doar un mod de-a trăi
fără a renunța
la o lume mai bună.

Lumina e soția tristeții

Lumina e soția tristeții
Trecerea ei de la neființă la ființă
După o iarnă a războaielor
Se simte ca și catifeaua iubirii
Mirosul primăverii nu îmi mai spune nimic
Trecem neștiutori pe lângă flori
Fără să observăm renașterea statornică
Afară văd haosul
Nu este chip de bucurie, nici chiar când
Se lasă prăpăd peste nori și
Cu gând la plăpânda zi mai bună
Ies la iveală oameni adevărați

O mare optimistă

Deși mă regăsesc des în momente în care caut activ tristețea, îmi place să mă păcălesc că sunt o mare optimistă și chiar cred că sunt. Cred că iubirea și cântecul sunt viața însăși, deci probabil sunt și puțin romantică. Uneori nici eu nu mai știu cine sunt sau ce sunt, dar ce știu e că nimeni nu mă poate feri de binefacerile iubirii, de căldura primăverii. Uneori mă scap printre gânduri și haosul din ele încearcă să mă convingă de contrariu, dar în final zâmbetele și lacrimile ce mă înconjoară îmi dovedesc că sentimentul stăpânește viața și o salvează inevitabilul de la haos.

Atelierul de Exprimare Creativă – limbaj poetic a avut ca activitate centrală exercițiul de lectură dramatică a textelor poetice ale lui Emil Isac.

În interpretarea antrenantă a actriței Ana Maria Marin, textele poetice ale lui Isac au prins viață, iar participanții la atelier au devenit și ei interpreți. Imaginile sunt mai mult decât grăitoare.

Proiectul atelierelor ROCADE de Exprimare Creativă va continua. Urmăriți-ne activitatea și alăturați-vă comunității ROCADE.

Nimic mai actual decât viitorul.